Top 10 – Cele mai corupte tari ale lumii

November 27, 2008 at 2:56 am (La gramada) (, , , , )

coruptpoza
Coruptia in sine este un domeniu complex intalnit din ce in ce mai multe state ale lumii. Complex si dureros pentru cei care traiesc in astfel de tari si complet de neinteles pentru bogatii lumii, cei care nu pot percepe cum simpla foame fiziologica poate duce la nivele ale coruptiei de neimaginat. Transparency International Corruption Index este publicat anual. Acest index contine 163 de tari, mai putin Kosovo, tara in care nivelul coruptiei ar putea propulsa cel mai nou stat al lumii pe unul dintre locurile fruntase.Sa nu va asteptati sa gasiti si Romania in acest top.Se pare ca suntem “pitici”pe langa altii! Read the rest of this entry »

Permalink 3 Comments

Gheorghe Zamfir-O comoara vie

November 6, 2008 at 2:48 am (La gramada) (, , , )

Imaginea acestui popor e “mai” curata ,datorita acestei persoane.Pe mine,ma fascineaza de-a dreptul melodiile sale:)

Mai jos aveti niste mesaje,ale unor persoane simple,trimise marelui Maestru…vorbesc de la sine:) Read the rest of this entry »

Permalink 9 Comments

Membrana himenala

October 31, 2008 at 7:46 pm (La gramada) (, , , , )

Permalink 1 Comment

Saracia romanilor

October 30, 2008 at 12:35 am (La gramada) (, , , , , , , )

Pe deoparte imi pare bine,ca am reusit sa “evadez” dintr-o asemenea tara…ma uit si raman mut de uimire,cand vad ce posibilitati au unii,iar altii nu mai incap de neajunsuri,nu au conditii,nu au ce manca,cat despre nivelul educativ nu se mai pune problema.Imbecili ca astia “baga in pamant”restul populatiei.Nimeni,nu ma poate convinge vreodata ca ceea ce am vazut in imaginile de mai jos,a fost facut prin munca cinstita.Tara noastra merge tot in jos si imi pare rau ca nu mai vad nici un mod de a redresa aceasta situatie,cel putin nu in secolul asta.Nu am prins regimul comunist,dar din cate deduc,era mai bine pentru ca cineva,a stiut sa “tina fraurile in aceasta tara”.Erau probabil la fel de multe nemultumiri,dar cred ca era mai bine.Am ajuns de rasul intregului continent.Ce pretentii mai putem avea,cand vedem ca oamenii au ajuns sa omoare pentru bani,sa fure si sa comita alte infractiuni in Romania ,cat si in restul tarilor.Am aberat….am ajuns prea departe…va las pe voi sa va dati cu parerea

De-a dreptul…:|


…..frapant (casa domnului Casuneanu)

Permalink 13 Comments

Mihail Kogalniceanu

October 20, 2008 at 3:29 am (Celebritati marcante) (, , , , )

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi; d. 20 iunie 1891, Paris) a fost un om politic de primă mărime din România.

“N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume”, afirma la Luneville, în Franţa, Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. A fost istoric, scriitor, ziarist, om politic, prim-ministru şi, mai tarziu, ministru de externe. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române.

Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat şi comprehensiv, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. Era urmaş al razeşilor de pe Kogălnic. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. În 1839, redactează “Foaea sătească a prinţipatului Moldovei”, publicaţie nevinovată cu efecte modeste, dar sigure. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi, în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică, intitulată „Arhiva românească”. Publicaţia a apărut în 1841. La nouă ani de la Revoluţia din 1848, Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863 – 1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei de stat a României.

Permalink Leave a Comment

Harakiri

October 18, 2008 at 9:51 pm (La gramada) (, , , , , , )

Permalink Leave a Comment

Dimitrie Cantemir

October 18, 2008 at 12:19 pm (Celebritati marcante) (, , , , , )


La 26 octombrie 1673 se naste Dimitrie Cantemir, fiul lui Constantin Cantemir, domn al Moldovei. Principala preocupare a tanarului a fost invatatura, ceea ce il va ajuta sa devina un spirit enciclopedic, reprezentant stralucit al umanismului romanesc si prefigurator al iluminismului.

Despre cea dintai carte a lui Dimitrie Cantemir “Divanul sau galcava inteleptului cu lumea”, s-a spus ca e mai mult decat un tratat de etica, e intaiul eseu scris in limba romana.

A doua lucrare a sa, aparuta in 1700, la Constantinopol in latineste, poarta titlul “Imaginea stiintei sacre, care nu se poate zugravi”. A fost tradusa, tarziu si doar partial in romaneste su titlul “Metafizica”. Lucrarea face din autorul ei un precursor in filozofia romaneasca.

Urmatoarea carte, “Logica”, este primul manual didactic de acest gen, scris de un roman.

Ideile filozofice si politice, extrase din realitatea istorica traita intens de fostul si viitorul domn al Moldovei, sunt prezentate sub forma literar-alegorica in “Istoria ieroglifica”. Lucrarea a avut ca scop sa realizeze un pamflet politic in care sa demaste puternicele disensiuni dintre familiile boieresti aflate la putere in cele doua tari romanesti si rolul nefast jucat de Poarta Otomana in politica si in viata Moldovei si Tarii Romanesti; toate acestea cu personaje luate din lumea fabulelor.

“Descriptio Moldaviae” (“Descrierea Moldovei”) este scrisa in 1716, in limba latina, la cererea Academiei din Berlin. In alcatuirea sa intra trei parti:

a) partea geografica, continand descrierea formelor de relief, a florei, faunei si bogatiilor minerale; si prezentarea targurile si capitalelor tarii de-a lungul timpului. Dimitrie Cantemir elaboreaza prima harta a Moldovei.

b) partea politica, infatiseaza organizarea politica si administrativa a tarii, cu referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnitorilor, la obiceiurile prilejuite de inscaunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodna, nunti, inmormantari, etc.

c) despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova, unde gasim bogate informatii despre graiul moldovenesc, despre slovele folosite, la inceput latinesti, apoi inlocuite cu cele slavonesti; tot aici sunt enumerate intruchipari mitologice, precum: “Doina”, “Frumoasele”, “Ursitele”, “Sanzienele”, “Zburatorul”, etc.

Lucrarea prezinta interes nu numai pentru documentata descriere politica si geografica, ci si pentru observatiile etnografice si folclorice, Dimitrie Cantemir fiin primul carturar roman ce a intreprins cercetari in aceste domenii, cat si primul nostru cartograf.

Faima mondiala a lui Cantemir se datoreaza realizarii lucrarii “Cresterea si descresterea Portii Otomane” pentru subiectul ales, pentru tratarea inedita, pentru noutatea unor date cuprinse in carte; dar si datorita traducerii lucrarii in franceza si engleza.

Daca lucrarea “Viata lui Constantin Cantemir” a fost, in conceptia autorului, un capitol anticipat din “Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”, cum s-a crezut o vreme, o continuare a “Letopisetului” lui Miron Costin, cum se poate deduce din cronologia anilor 1661-1693 descrisi aici, sau o biografie de sine statatoare despre domnia tatalui sau, asa cum s-a demonstrat de istoricii contemporani, nu se poate spune cu exactitate.

Activitatea de savant a lui Dimitrie Cantemir se incheie cu “Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”, socotit multa vreme opera sa capitala, prima istorie a romanilor de pretutindeni. Scrisa in limba romana, opera este conceputa dupa un plan vast si cu o larga informatie extrasa din lucrari ale istoricilor din cele mai vechi timpuri. Este infatisat trecutul indepartat al poporului nostru, originea comuna a tuturor romanilor.

Prin vasta opera pe care a creat-o, prin ideile progresiste si prin spiritul sau enciclopedic, Dimitrie Cantemir este una dintre personalitatile remarcabile ale culturii europene.

Permalink Leave a Comment

Tudor Vladimirescu

October 18, 2008 at 12:12 pm (Celebritati marcante) (, , , , )


Tudor Vladimirescu (1780 – 1821) a fost conducătorul revoluţiei de la 1821.

S-a născut în satul Vladimiri (Gorj), dintr-o familie de moşneni. A învăţat carte şi limba greacă în casa boierului Ioan Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul şi destoinicul băiat administrator de moşie şi care l-a întrebuinţat în afacerile de negoţ, mai ales la exportul de vite.

Tudor îşi constituie o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerţ pe cont propriu. Se emancipează din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor – armată cu obligaţii semipermanente – şi participă la războiul ruso-turc din 1806 – 1812, recompensat de oficialităţile ruse cu ordinul de cavalerie Ordinul Vladimir, clasa a III-a.

În 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloşani, adică administrator al unui district de munte, funcţie pe care o va deţine până în 1820. În 1814 face o călătorie la Viena, în perioada Congresului de pace (14 iunie – 26 decembrie 1814) pentru a lichida moştenirea soţiei lui N. Glogoveanu, decedată la Viena, şi pentru a-i aduce în ţară fetiţa.

Cunoscător al limbii germane, Tudor a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala Austriei. Întors în ţară la începutul anului 1815, Tudor află că garnizoana otomană din Ada-Kaleh, care cutreierase judeţele Mehedinţi şi Gorj, distrusese şi gospodăria lui de la Cerneţi şi îi luase toate bucatele.

Prezent apoi în capitala ţării pentru susţinerea unui proces de moşie în faţa Divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mişcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuţii cu reprezentanţii Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.

A semnat o înţelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conţinutul prea revoluţionar al „Proclamaţiei de la Padeş“ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinaţi cu înfrângerea oştirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc, îl socoteşti nimic, şi numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiţi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, Tudor asigură în permanenţă paşalele de la Dunăre şi Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimişi domni şi ocârmuitori acestui norod“.

Intrând în Bucureşti în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea ţării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezenţa lui Alexandru Ipsilanti la Bucureşti în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acţiunea lui fusese dezavuată, ca şi a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situaţie dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, aşa cum promisese iniţial, pentru ca Ţara Românească să nu fie transformată în teatru de război.

Conducătorii eteriştilor pun la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Goleşti la 21 mai, Tudor a fost ucis de şefii eteriştilor la Târgovişte, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriştilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. L-a avut ca dusman pe redutabilul Locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la Paris de Alexandre III pentru merite deosebite in executarea de harti militare.

Permalink Leave a Comment

Alexandru cel Bun

October 18, 2008 at 12:08 pm (Celebritati marcante) (, , , , , , )


Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Muşatinul, a fost domnul Moldovei între anii 1400 – 1432 şi i-a succedat la tron lui Iuga, îndepărtat de Mircea cel Bătrân.

Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat şi oraşul Iaşi. A obţinut recunoaşterea mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de la Constantinopol.

Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a voievodului moldovean, care a menţinut echilibrul între Ungaria şi Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav Jagello – a incheiat tratate de pace cu acesta in 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 fagaduindu-i acestuia sfat si ajutor impotriva oricarui dusman -, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.

Acordul dintre Polonia şi Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărţire a unui teritoriu românesc în sfere de influenţă. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru şi-a onorat întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui polon şi datorită contradicţiilor polono-maghiare.

În calitate de vasal al lui Vladislav Jagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, şi la Marienburg, în 1422, ambele fiind câştigate de către polonezi. De asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova şi Imperiul Otoman. Turcii au asediat Chilia şi Cetatea Albă, dar Alexandru a reuşit să le apere.Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia si Ungaria. În urma lui au ramas mai multi fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.

Losonczi Margit, soţia domnitorului, fiică de nobil maghiar, mama voievodului Petru Muşat contribuie foarte mult la sprijinul acordat catolicilor. Sub patronatul ei franciscanii veniţi de la manastirea din Şumuleu (azi Şumuleu-Ciuc, Jud. Harghita) o mănăstire în Bacău încă din anul 1390. Construirea bisericii gotice, care se află pe locul bisericii actuale se poate data tot în această perioadă.

Permalink Leave a Comment

Mircea cel Batran

October 18, 2008 at 12:00 pm (Celebritati marcante) (, , , , , , , )


Mircea I “cel Batrân” este unul din cei mai mari voievozi ai românilor, pisc domnesc, ce a ctitorit scaunul Tarii Românesti (1386-1418).
Luând domnia în 1386, Mircea a pornit la organizarea tarii, pentru a face fata expansiunii otomane ce ajunsese în Balcani. În vederea apararii si pentru a fi în bune relatii cu vecinii, Mircea încheie un tratat cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (caruia îi recunoaste suzeranitatea), la 7 martie 1395, la Brasov. Mai înainte, încheiase cu regele polon, Vladislav al II-lea Iagello, un tratat de alianta în localitatea Radom din Polonia (10 decembrie 1389). Aflat în ofensiva, Imperiul Otoman cucereste taratele bulgaresti, pe care le transforma în pasalâcuri, si ataca Serbia.
Otomanii patrund în Tara Româneasca si Mircea conduce ostile române în marea confruntare de la Rovine, localitate situata de majoritatea izvoarelor pe Arges. Batalia de la Rovine (10 octombrie 1394 sau, dupa cercetari recente, 17 mai 1395) împotriva ostilor otomane conduse de Baiazid Ilderim (Fulgerul) se încheie cu o stralucita biruinta a domnului român. Neputând fructifica victoria, tradat de o parte dintre boieri, care-l sustin la tron pe Vlad Uzurpatorul, este nevoit sa se retraga la Brasov, unde încheie cu Sigismund tratatul amintit. Tratatul era o alianta antiotomana si în el Mircea era recunoscut ca domn al tarii. Mircea controla partea rasariteana a tarii si se instaleaza o dualitate a puterii: Mircea – Vlad Uzurpatorul.
Timp de câtiva ani el reuseste sa apere hotarul tarii de otomani. Dar, în batalia de la Ankara (1402), Baiazid este înfrânt si luat în captivitate de hanul mongol Timur Lenk si se stinge. Lupta pentru tron în Imperiul Otoman între fiii lui Baiazid prilejuieste lui Mircea amestecul în sustinerea unui pretendent împotriva altuia. Din nefericire, triumfa Mahomed asupra lui Musa si acesta, înscaunat la 1413, înseamna o lovitura pentru politica lui Mircea. Parasit de aliatii sai (regele Ungariei si r..însa Cozia. Ea creeaza un stil aparte, ramâne prototipul de constructie munteana, un element de continuitate artistica ce leaga trecutul de viitorul sau. Mircea ramâne si simbol al luptei pentru independenta, asa cum a lasat tara la moartea sa (31 ianuarie 1418 si înmormântat la Cozia). Înca din epoca lui Mircea, românii îsi afirma conditia si nobila misiune de aparatori ai Apusului. Batalia de la Rovine n-a constituit o simpla biruinta, ci ea a avut semnificatie, valoare si rasunet european.

Permalink 1 Comment

Next page »