Alexandru Ioan Cuza

October 18, 2008 at 12:36 pm (Celebritati marcante) (, , , , )

Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) şi al statului naţional România (1862-1866). Sub domnia sa, s-au pus bazele dezvoltării moderne a naţiunii române din punct de vedere economic, social, politic şi cultural.
A participat la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova, iar după aceea la mişcarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie şi al Munteniei, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări. Devenind domnitor, Cuza a obţinut, prin demersurile sale, recunoaşterea unirii din partea marilor puteri. În timpul domniei lui Cuza, a fost desăvârşită Unirea Principatelor printr-o serie de acte de guvernământ, ca: contopirea adunătorilor de la Iaşi şi Bucureşti într-un parlament unic, numirea unui singur guvern şi fixarea capitalei noului stat la Bucureşti (1862). Întâmpinând rezistenţa guvernului şi a Adunării legiuitoare, în înfăptuirea unor reforme burgheze, Cuza formează în 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mănăstireşti (decembrie 1863) şi dizolvă Adunarea legiuitoare (2 mai 1864). În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează (14 august 1864) legea rurală concepută de Kogălniceanu, care desfiinţa iobăgia multiseculară.
În timpul domniei lui Cuza au fost elaborate codul civil şi codul penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar, s-au înfiinţat universităţile de la Iaşi (1860), care astăzi îi poartă numele şi de la Bucureşti (1864), a fost dezvoltată armata naţională etc.
Înfăptuirea celor două mari reforme, agrară şi electorală, a îndârjit pe reprezentanţii boierimii conservatoare, ca şi pe exponenţii aripii de dreapta a burgheziei, care, uniţi într-o coaliţie cunoscută în istorie sub numele de „monstruoasa coaliţie”, l-au silit să abdice (11 februarie 1866) şi au adus în locul său pe prinţul străin Carol de Hohenzollern.
Expulzat, Cuza şi-a petrecut restul vieţii în Germania, unde a şi murit (1873). A fost înmormântat la moşia sa de la Ruginoasa (jud. Iaşi). Cuza a intrat în istorie ca o figură de domnitor progresist.

Advertisements

Permalink Leave a Comment